Genul liric:

~trăsături~

DEF: Opera literară în care autorul îşi exprimă în mod direct gândurile, ideile şi sentimentele, prin intermediul eului liric, al figurilor de stil şi al imaginilor artistice, se numeşte operă lirică.

- cuprinde totalitatea operelor în care predomină subiectivitatea, exprimarea directă a sinelui.

- autorul prezintă în mod direct propriile gânduri, idei si sentimente cu ajutorul eului liric, care poate să apară în diferite ipostaze: îndrăgostitul, revoltatul, gânditorul, contemplatorul, căutătorul unui ideal;

- eul liric este acea instanţă care comunică idei, gânduri şi sentimente făcându-şi  simţită prezenţa în text prin mărcile sale lexico-gramaticale precum: pronumele şi adjectivele pronominale la persoana I şi a II-a, verbele la pers. I şi a II-a şi a unor anumite elemente ce subiectivizează discursul liric: interjecţii, interogaţii retorice, exclamaţii etc.

a.  dacă verbele şi pronumele sunt la pers. I, avem parte de un lirism confesiv (confesiune lirică)

b. dacă apar verbe, pronume şi adj. pron. la pers a II-a singular, verbe la imperativ, substantive în vocativ, interjecţii exclamative avem parte de un lirism adresativ (discurs liric, de un monolog adresat).

Ex. Ce te legeni … de M. Eminescu, codrul – personaj liric

c. dacă apar verbe, pronume şi adj. pron. la pers a I-a plural, eul liric este un reprezentant al unei colectivităţi în numele căreia vorbeşte. Apare o perspectivă subiectivă care implică însuşi eul liric. Putem vorbi de un discurs liric  realizat între noi-voi.

d. dacă apar verbe şi pronumele sunt la pers. a III-a, singular şi plural, eul liric nu se mai resimte ca implicat afectiv (adoptă masca unei „voci” impersonale, obiective, care emite idei sau descrie un cadru). Putem vorbi despre un lirism obiectiv. Apare o perspectivă subiectivă implicită, mascată, ascunsă.

-  modul de expunere principal într-un text liric este monologul liric (adresat sau nu), dar poate apărea şi descrierea.

- limbajul este sugestiv şi expresiv, folosindu-se imaginile artistice si figurile de stil precum şi cuvintele cu sens figurat. Punctuaţia dobândeşte şi ea valenţe expresive.

- textul poeziei este structurat în strofe si versuri, valorificându-se astfel muzicalitatea limbajului realizată prin elemente de prozodie (rima, ritma, măsura de vers), dar şi prin figuri sintactice (repetiţii, refrene), sau de sunet (aliteraţii, asonante).

Apartenenţa la genul liric

Plan de redactare a compunerii

Argumentare  –  arta de a convinge pe cineva despre ceva

I.                  Introducere

ü Enunţarea trăsăturilor genului liric

II.               Cuprins

ü Încadrarea textului în genul liric

ü Ilustrarea trăsăturilor operei lirice cu exemple semnificative din text

ü Tema textului

ü Explicaţia titlului

ü Relevare ideilor prezente în text, urmărind fiecare strofă prin ilustrarea şi comentarea adecvată a figurilor de stil şi imaginilor artistice

ü Structura specifică textului liric; precizarea şi comentarea elementelor de versificaţie

III.           Încheiere

ü Exprimarea opiniei personale asupra semnificaţiei textului

ü Concluzii

Structura compunerii	Redactarea compunerii
ü  Introducere
ü  Cuprins Prezentarea a cel puţin două trăsături specifice genului liric: Eu liric Temă Titlu Limbaj expresiv Structură specifică Elemente de versificaţie Ilustrarea acestor trăsături cu exemple din text
ü  Încheiere